“Se zice că niciodată nu poți să ceri unui copil să meargă la același pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, te lași tu după el, trebuie să-i înțelegi neputința lui; nu-i ceri niște lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut când erai copil și nici nu le-ai fi putut face.”; – Parintele Teofil Paraian

Profesorul de religie trebuie să fie un frate mai mare, un consilier, un ghid şi chiar un prieten

devotat al elevilor, în limita firească a diferenţei de vârstă, pregătire, şi statut.

Ca absolvent a doua facultati într-o perioadă nu știam ce drum să urmez. Din fericire, cred ca in

cele din urma misiunea de profesor de religie m-a ales mai mult decât am ales-o eu, pentru că nu am simţit niciodată o povară la catedră.

Ca profesor de religie e necesar profesionalism, optimism şi destul umor pentru ca să-i

cucereşti pe elevi.

Pentru mine activitatea de profesor este o minune, o binecuvântare , o aleasă bucurie, şi îmi

doresc să continuie şi de acum încolo. Fie ca această binecuvântare să se reverse în inimile tuturor elevilor.