Lumea așa cum o știam în urmă cu 3-4 ani nu mai există și cu siguranță nici nu va mai fi. În acest context poate am vrea să-i protejăm pe copiii noștri de violențele care se întâmplă în aceste zile, însă nu avem cum. Vor afla de la colegi, de la știri sau chiar din discuțiile pe care le avem cu alți adulți. Astfel că cel mai bine ar fi să afle de la noi, ca adulți, despre ceea ce se întâmplă. Este important să comunicăm cu copiii noștri într-un mod onest, pe limba lor și să nu facem din acest război un subiect interzis, tabu, altfel vom crea confuzie și neliniște în mintea și sufletele lor.

Ce am făcut până acum la ISO

În școala noastră am ales să nu vorbim despre acest subiect decât în situațiile în care ei ne adresează întrebări despre război. În felul acesta știm că am reușit să creăm un cadru de încredere  în care copiii vin la noi pentru sprijin. Pe de altă parte, în aceste momente rolul nostru ca școală este să ne continuăm activitățile derulate în mod obișnuit și să urmărim obiectivele de învățare deja stabilite, oferind siguranță, claritate și certitudine elevilor noștri. Nu știm ce va fi mâine în țara noastră, dar la ISO știm ce vom vorbi mâine la ora de științe sau la matematică.

Cum să abordați subiectul ca părinți

Ca părinți, în momentul în care copilul vă întreabă despre război, primul pas ar fi să-l întrebați pe el ce știe deja și cum se simte în privința aceasta. Copilul are nevoie să se simtă ascultat și înțeles. Nu ar fi recomandat să-i oferiți mai multe detalii decât știe deja. Da, puteți răspunde la întrebările copilului – cu toții cunoaștem perioada lui „De ce?” –, însă cât mai pe scurt și cu o încărcătură afectivă cât mai mică.

Un alt aspect important este să faceți o diferențiere între cum comunicați cu un copil sub 8-9 ani și cum le vorbiți celor mai mari. Discuția despre situația din Ucraina trebuie abordată diferit în funcție de capacitatea de înțelegere a copilului. Unui copil de vârstă mică pasionat de soldăței i se va părea interesant că există un război adevărat. Un copil de 10 ani poate deveni îngrijorat, anxios pentru că se întreabă dacă va mai putea veni la școală sau ieși în oraș în siguranță. Îi veți răspunde diferit unui copil de 5 ani și unuia de 10 ani dacă întreabă de ce Rusia a atacat Ucraina.

Aceste întrebări pot fi o bună ocazie să vorbiți despre bullying sau conflicte așa cum se întâmplă și la școală, de exemplu. Când le oferiți explicații, folosiți elemente din viața lor de zi cu zi. Nu este nimic benefic în a le vorbi despre oameni care suferă, care mor, despre clădiri distruse sau oameni care își părăsesc casele. Pe de altă parte, unui copil de 10 ani îi puteți da ceva mai multe detalii și să puneți accentul pe cea ce stă în putința noastră să controlăm versus ce nu putem controla. Nu putem controla ce se întâmplă în Ucraina, dar putem controla cum acționăm, de exemplu  putem sprijinim refugiații prin donații. De asemenea, putem controla modul în care ne simțim: suntem conștienți că suntem triști, dar nu trebuie să ne panicăm, pentru că oricum nu putem prevesti ce va fi în viitor. Este mai benefic pentru noi să ne continuăm activitățile de zi cu zi decât să trăim cu frică pentru ziua de mâine.

În opinia profesorilor noștri, ar fi bine să-i ferim pe copii de imaginile de la știri cât de mult putem în zilele acestea. Saadet Dündar ne îndeamnă să le spunem copiilor despre război într-un mod cât mai obiectiv și să ne alegem cuvintele cu atenție: „Explicați-le ce este războiul, cum se ajunge la război, ce s-ar putea face în loc de război. Încercați să nu țineți partea vreunei țări sau să dați vina pe oameni ori liderii politici.”

Ce putem face noi ca adulți

Și noi ca adulți ar trebui să fim foarte atenți la modul cum ne afectează știrile pe care le citim sau auzim. Este normal să ne fie frică în contextul în care ne aflăm, dar nu ne servește la nimic să lăsăm frica să ne copleșească și să ne conducă fiecare acțiune. Este normal să fim triști, dar nu ne ajută să ne lăsăm conduși de tristețe și anxietate. Pentru ei, noi reprezentăm siguranța și iubirea. Dacă noi suntem indisponibili emoțional, acest lucru le poate afecta inclusiv performanțele școlare.

Pe lângă a vă păstra calmul, este important să vă continuați activitățile de zi cu zi fiind prezenți în viața voastră și a copiilor voștri. Dacă vă ajută să vă simțiți mai bine, atunci ar trebui să vă faceți un plan B, să luați anumite măsuri de siguranță. În rest, e important să vă concentrați pe lucrurile pe care le puteți controla. Și să vă bucurați de viața voastră.

Sursă foto: Facebook/UNICEFRomania