„atunci când avem încredere în forțele proprii, realizările noastre sunt în creștere, iar starea noastră de bine se intensifică”

Hedi Hoka este doctor în psihologie, psihoterapeut, autor „Iubesc să fiu femeie” și trainer mindfulness. A studiat despre mindfulness și neuropsihologie în cadrul Center for Mindfulness in Medicine, Health Care and Society, Massachusetts, SUA. Ea spune că „problemele pe care le avem nu întotdeauna încep cu noi”. Că stima de sine călătorește de la străbunici, la bunici, la părinți și apoi ajunge la copii. Vă invităm să vă luați cana preferată și să beți o cafea aburindă sau un ceai parfumat în timp ce citiți interviul de mai jos. Hedi vă va face să vă deschideți agenda și să notați câteva idei.

Ne dorim să vi se pară valoros acest interviu și să vă convingă să fiți alături de noi la conferință în data de 4 iunie. Mai multe detalii despre conferință regăsiți aici.

Ce este încrederea în propriile forțe pentru tine? Crezi că există o diferență între încrederea în sine, în propriile forțe și stima de sine?

Atunci când simt că am încredere în forțele proprii, pentru mine înseamnă că îmi place cum mă simt în pielea mea. Nu îmi doresc să fiu ca altcineva. Îmi doresc să fiu ca mine. Înțelegi ce vreau să spun?

Sigur că da, există o diferență între încredere în forțele proprii și stima de sine. Însă una o include pe cealaltă: adică încrederea în forțele proprii este una dintre componentele stimei de sine. Dar ca să simplificăm puțin lucrurile și să fie mai ușor pentru cei care parcurg acest interviu, hai să ne gândim în felul următor: stima de sine este acel sentiment pe care-l avem față de valoarea noastră personală. Stima de sine răspunde la întrebarea: „Cât de mult mă apreciez eu pe mine?” sau „Cât de mult îmi place de mine, indiferent de circumstanțe?” Să știi că, adesea, sunt întrebări dificile chiar și pentru noi, adulții. De cele mai multe ori, așteptăm ca alții să ne spună cât de valoroși suntem. Ne definim prin percepția celuilalt. Dar vine un moment în viața noastră când ne dăm seama că felul în care noi înșine ne apreciem contează cel mai mult. Și eu, la rândul meu, am făcut această călătorie a aprecierii de sine. Să afirm acum că „mă simt bine în pielea mea” este una dintre cele mai mai realizări.

Stima de sine este un concept amplu în psihologie. Imaginează-ţi că este precum un cocktail care are mai multe ingrediente. Acestea sunt: încredere în forțele proprii, sentimentul de siguranță, sinele corporal, sentimentul de apartenență și sentimentul de competenţă. Deci, încrederea în forțele proprii este una dintre componentele stimei de sine.

Ce înseamnă că avem încredere în forțele proprii? Înseamnă să am încredere în propriul meu succes. Când spun că putem avea încredere în reușită, înseamnă că ne acordăm 50% șanse să ne iasă un lucru și 50% să nu iasă. Deci, totul pornește de la șanse egale.

Încrederea în forțele proprii înseamnă faptul că noi credem că ne putem comporta într‑un anumit fel, astfel încât să ducem un lucru la bun sfârșit. E ca și cum te‑ai gândi: „Bun. Nu‑mi place să fac acest lucru. Dar am încredere că, dacă mă forțez puțin, pot să fac chiar să‑mi placă și pot să duc la bun sfârșit acel lucru.” Aș vrea să reții că, atunci când avem încredere în forțele proprii, realizările noastre sunt în creștere, iar starea noastră de bine se intensifică. Și am să‑ți spun și de ce: pentru că atunci când avem încredere în reușită, problemele nu sunt amenințări. Sunt, pur și simplu, probleme care pot fi rezolvate. Există soluție la orice problemă. Iar obstacolele întâlnite se transformă în oportunități.

Și întotdeauna găsim cea mai bună cale.

Cum îl putem ajuta pe copilul nostru să fie mai încrezător în sine? Și cât de importantă consideri că este încrederea în sine pentru a trăi o viață echilibrată și cu sens?

Este important să precizăm celor care ne urmăresc că, până în jur de 5 ani, conceptul de stimă de sine, implicit de încredere în forțele proprii, nu există. Abia după vârsta de 5 ani, când copilul începe să-și compare performanțele cu un alt copil, începe să se contureze.

Obișnuiesc să le spun părinților că între 0–7 ani sunt „anii de programare”. Prin urmare, copiii înmagazinează tot ceea ce li se spune, sunt deschiși sugestiilor și sunt într-o stare de învățare fulminantă. Aceștia sunt anii în care ne colectăm convingerile pe baza a ceea ce spun părinții noștri sau cei care au grijă de noi. Însă multe dintre acestea vor rămâne inconștiente pe tot parcursul vieții noastre. Dar se pot manifesta în comportamentele noastre, munca noastră, cum ne alegem prietenii, iubiții etc. Prin urmare, ca părinte, vei juca un rol crucial în acești ani de „programare” a copilului tău. La fel și profesorul.

Ce putem noi să facem ca să ajutăm copilul să fie mai încrezător în forțele proprii? Mai întâi, să arătăm că noi, ca adulți, avem încredere în noi înșine. Să devenim un model pentru copil. Dar un model pe care copilul dorește să-l urmeze.

Cum crezi că ne afectează încrederea în sine mediul familial în care am crescut, vorbele și modul de gândire al părinților? Mai mult decât atât, cum vezi legătura dintre bagajul emoțional și mental dobândit în familie de la părinți, de la bunici și de la stră-străbunici și modul cum ne privim pe noi și cum ne raportăm la încrederea în sine sau la stima de sine?

Stima de sine are o călătorie și o dinamică ascunsă. Călătoria stimei de sine, îmi place să-i spun. Cumva, imaginează-ți cum stima de sine călătorește de la o generație la alta, de la străbunici la bunici, părinți și ajunge la copii. Putem spune despre un copil că „seamănă cu bunicul. Și el era încrezător în forțele proprii.” Sau, în alte cazuri, aparent, nu putem explica de ce avem o stimă de sine scăzută. Dar dacă săpăm mai adânc în inconștientul colectiv al familiei, putem găsi conexiuni cu membrii din familie care și ei, la rândul lor, au manifestat stimă de sine scăzută.

Poate că bunica nu a avut încredere în forțele proprii pentru că a fost expusă la o traumă. Iar rana ei emoțională pot să o port și eu. Orice s-a întâmplat în familia noastră poate afecta modul în care gândim, simțim și ne comportăm acum. Durerea, frica, furia, lipsa aprecierii de sine a unei persoane influențează întreaga familie. Deoarece membrii familiei sunt conectați la acest inconștient colectiv de care am spus mai sus și toți simt efectele lucrurilor care s-au întâmplat fiecăruia dintre membrii familiei, chiar dacă ei nu mai sunt în viață.

Ai fi surprinsă, dar să știi că noi suntem foarte loiali familiei noastre. De cele mai multe ori, asta se întâmplă inconștient. Loialități ascunse, le spunem noi. Iar acestea ne pot determina să avem tipare, să dezvoltăm obiceiuri și să facem alegeri pe care nu le putem înțelege. De aceea problemele pe care le avem nu întotdeauna încep cu noi.

Familia este primul sistem din care devenim parte. Ea are o influență puternică asupra noastră de-a lungul vieții. Cu toții avem „bagaje emoționale de familie”. Credințele, atitudinile și alte tipare pe care le-am moștenit de la părinții noștri și de la cei dinaintea lor. În ADN-ul nostru primim mai mult decât caracteristicile fizice. Purtăm rușine, vinovăție, tristețe, frică, lipsă de încredere în forțele proprii care nu au rădăcini în propriile noastre vieți. Dar, dincolo de aceste aspecte, cel mai important lucru pe care îl primim de la familia noastră de origine este darul vieții. Iar viața va găsi mereu o cale de a vindeca sufletul nostru. Și, poate, în asta merită să avem încredere.

Alte gânduri pentru noi?

Salut cu bucurie inițiativa voastră. Este pentru prima oară când susțin o conferință publică în Oradea. Deci, va fi o experiență inedită pentru mine pe care de-abia o aștept.

Partenerii nostri pentru acest eveniment sunt: EBM PAPST, Clinicile Dr. Leahu, Shichida România, Inter Broker de asigurare, Maia Language Club, Printshop Oradea, Bencomp. Iar partener Media este Bihon.ro.